Marius Măldărășanu face parte din grupul de jucători care s-a despărțit de Brașov în vară și, deși Dinu Gheorghe i-a propus să-l urmeze la Rapid, mijlocașul a refuzat pe motiv că n-ar mai face față pretențiilor și presiunii. A rămas șase luni fără angajament, iar acum, când e la un pas să semneze cu Unirea, rememorează momentele de cotitură ale carierei sale. -Măldă, de ce vrei să te reapuci de fotbal? -Dar n-am vrut niciodată să mă las! Am avut o ofertă din Grecia în vară, dar a căzut în ultimul moment și am rămas pe dinafară. Acum m-am plictisit acasă și vreau neapărat să joc. De greu ce mi-a fost în acest tur, nici nu m-am putut uita la meciurile din Liga I. Eu consider că încă mai pot și, lucrul cel mai important, mai am și entuziasm. Vorbesc cu cei de la Urziceni acum. -La Rapid de ce nu te-ai mai întors? -Mi-a propus și mie domnul Dinu Gheorghe să-l urmez în Giulești, alături de cei șase care s-au dus până la urmă, dar n-am fost de acord. Presiunea e prea mare, Rapid nu s-a calificat de ceva timp în cupele europene, publicul e clar că nu mai are răbdare, iar primii pe care s-ar da vina ar fi veteranii echipei, dar eu n-aveam chef să fiu înjurat. Vreau ca rapidiștii să rămână cu o impresie bună despre mine. -După retragere vrei să devii conducător sau rămâi în iarbă? -Nu mă văd la birou, așa că voi încerca să devin antrenor. Am făcut deja școala pentru licența B și am vorbit cu domnul Rădulescu pentru licența A. Vreau s-o iau de jos, de la Liga a III-a, mi-am luat deja notițe cu tot ce mi-a plăcut la toți antrenorii alături de care am jucat și sper să reușesc. Știu că sunt mulți tineri pe afară, dar dacă ești propus de cineva, poate îți iese. -Care a fost cea mai frumoasă perioadă a ta ca jucător? -Au fost, de fapt, trei foarte bune. Prima, când am debutat la Petrolul, pentru că a fost visul meu să joc pentru echipa orașului natal. Apoi perioada imediat după transferul meu la Rapid. Țin minte că eram un jucător haotic, dar Mircea Lucescu m-a cizelat și am câștigat campionatul în primul meu an în Giulești. A treia a fost cea între 2004-2007, cu Răzvan. -Dar cele mai mari dezamăgiri din cariera ta? -Asta a fost de departe accidentarea din minutul 82 al returului cu Hertha Berlin, din „16”-imile UEFA. Am stat atunci șase luni și nici n-am putut să joc optimile cu Hamburg și sfertul cu Steaua. În ce formă eram eu atunci, nu că mi-ar fi murit lăudătorii, dar nu cred că ne mai elimina Steaua. Acela a fost punctul în care eu am început să cobor ca fotbalist. -Ce gol important ți-a rămas ție la inimă? -E clar că golurile din anul acela magnific din UEFA, 1-0 la Șahtior, am marcat în ultimul minut, și 1-0 acasă cu PAOK, am marcat din lovitură liberă și ne-am calificat matematic. Țin minte că la Donețk m-a trimis Marius Constantin să bat corner, am dat mingea pe lângă Duliaj, am intrat în careu, am închis ochii și am tras. -De ce nu ți-a mers prea bine în străinătate? -La Beșiktaș am jucat primele patru meciuri, iar apoi am făcut prima ruptură musculară din viața mea. Din dorința prea mare de a confirma, nu m-am recuperat cum trebuie și mi-a recidivat de două ori.
M-am întâlnit cu Șumudică la o petrecere când Rapidul era pe val și i-am și zis că n-are voie să nu câștige campionatul. El a râs și mi-a zis: «Ce faci, mă, și tu pui presiune?» Marius Măldărășanu, mijlocaș
Mi-a zis cineva că, după ce mă voi lăsa, în două luni o să-mi doresc să plec de acasă. Avea dreptate. Abia aștept un cantonamentMarius Măldărășanu, mijlocaș
325 de meciuri a bifat Marius Măldărășanu în Liga I pentru cele trei formații la care a jucat (Petrolul, Rapid și Brașov), înscriind și 36 de goluri
40 de apariții în cupele europene are Măldărășanu, toate pentru Rapid, timp în care a marcat și cinci goluri
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER